7 etaje, 76 metri inaltime, 300 tone, 2.300.000 de becuri, 100.000 de oameni in inima Bucurestiului:

Cristian Vasile:

Dorel Livianu – “Ce faci astă seară tu?”:

Zaraza:

Zavaidoc:

Jean Moscopol – “Te aştept diseară-n Cişmigiu”

Tudor Gheorghe – “Nunuţo”

Via e-mail:

Pe 13 iunie am iesit in strada pentru a atrage atentia ca, dupa 17 ani, adevarul despre Revolutia romana si despre reprimarea miscarilor anticomuniste din 1990 nu este inca cunoscut iar ucigasii eroilor nostri nu au fost niciodata pedepsiti.

Efectele nu au intirziat sa apara: la nici doua saptamani, fosilele comuniste ce populeaza Curtea Constitutionala si-au amintit de mai vechile lor datorii catre cel care i-a numit in functii.
Sub masca unei masuri “europenene” se incearca, printr-un abuz de drept, “ratacirea” dosarelor la care s-a lucrat din greu in ultimii ani. Gravitatea extrema a acestui demers vine din faptul ca doar 3 ani ne mai despart de termenul de prescriptie (20 ani) aplicabil crimelor din 1989 si 1990.

Miercurea asta, 27 iunie, la ora 18.00 ne intalnim in Piata Universitatii, la km. 0 al democratiei romanesti pentru a cere autoritatilor Statului Roman finalizarea cercetarilor …

Am facut fotografia de mai sus ieri cand mergeam spre Piata Universitatii. Este un stencil aplicat pe o cladire de pe langa Primaria Capitalei si poate ca pe multi trecatori ii lasa indiferenti. Chiar daca Romania a devenit tara membra a NATO si UE, subversiunile la care suntem supusi nu au incetat nicio clipa.

Subversiunea (ca sa-i gasim o definitie) se refera la orice incercare de discredita/slabi orice structura de autoritate a unui stat. Cum in topul credibilitatii avem de cativa ani doua institutii (Biserica si Armata), e natural sa observam activitati subversive adresate in aceste zone.

Chiar daca stencil-ul de mai sus are un mesaj direct (“ARMATA E GUNOI”), imaginea are la baza simbolul crucii… in acest fel atat imaginea Bisericii cat si a Armatei sunt atacate direct si frontal. Scopul acestei insemnari pe blog este unul strict educativ si prin urmare isi doreste sa ne ajute sa identificam formele de subversiune la care suntem supusi si care ne-au fost servite de media pe banda rulanta in ultimii ani.

Un singur lucru este sigur: atacurile impotriva imaginii armatei si bisericii vor continua si in anii urmatori.

Evenimentul Zilei – 1990: mineriada din beciul TVR
Oameni reţinuţi pentru aşa-zise “vandalisme” au fost bătuţi ca la Securitate. Mineriada din 13-15 iunie 1990, care a pus capăt Fenomenului “Piaţa Universităţii”, o manifestaţie maraton, de 53 de zile, împotriva comunismului, a fost cea mai sângeroasă dintre cele patru mineriade de după Revolutie.

Jurnalul Naţional – Cuceriţi cu bâta şi lămpaşul
În urmă cu 17 ani, hoardele de mineri au aruncat Bucureştiul în epoca de piatră. Mineriada din 13-15 iunie 1990: zile cumplite în care Bucureştiul a fost asediat şi cucerit de oamenii cavernelor, deghizaţi în mineri. Zile de teroare, în care însemnul oficial al puterii a fost bâta şi lămpaşul.

Adevărul – Mineriada continuă
Sociologii spun că violenţele din anii ’90 s-au transformat în unele indirecte, mai ales prin internet şi televiziuni. Astăzi se împlinesc 17 ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990. Cu toate acestea, nu se mai vorbeşte aproape deloc despre unul dintre cele mai mari prejudicii ale mineriadei: exodul tinerilor. Zeci de mii de tineri au părăsit atunci definitiv România. În tot acest timp, mineriada, ca formă de violenţă, continuă zi de zi. De multe ori, se trece, de la simple injurii, către incitări la violenţă discriminatorie.

Sociologii spun că mineriadele i-au determinat pe mulţi dintre români să plece şi să nu se mai întoarcă vreodată în ţară. Specialiştii sunt de părere că, după 1990, românilor le-a intrat în reflex să se comporte violent în societate pentru a-şi susţine diferitele drepturi.

Casa Poporului si prin cluburi…

Bucuresti, capitala Romaniei | Bucharest, the capital of Romania: