Campania premiata: “1 din 8 femei” - o campanie de constientizare asupra cancerului de san. Mai multe detalii aici…

McCann Erickson, Graffiti BBDO si TBWA Merlin au obtinut doua trofee de aur si un argint la festivalul de publicitate de la New York.

Agentiile de publicitate McCann Erickson si Graffiti BBDO au castigat cate un trofeu de aur, iar TBWA Merlin a fost premiata cu argint la festivalul de publicitate de la New York. Gala de premiere va avea loc saptamana viitoare, cand se vor anunta castigatori si din alte tari. Printre finaliste se numara si alte agentii romanesti – Cohn&Jansen/Ashley&Holmes si GAV/Scholz&Friends -, care insa nu au castigat cu niciuna dintre lucrarile inscrise in concurs.
Povestea pe larg in Evenimentul Zilei…

De la Bobby aflu ca astazi Radio Lynx implineste 1 an.
Le dorim tot mai multi ascultatori si sa ne auzim sanatosi in urmatoarea emisiune (sunt invitat marti la o discutie pe teme politice dar sigur vorbim si despre imaginea Romaniei )

1979:

2006:

Intrebare: de ce nu mai vedem oameni bucurosi aplaudand noile trenuri Bombardier?

In numele GIPIR, Clublui Presa de Vin si a Centrului de Resurse pentru Societatea Civila am placerea sa va invit azi, de la ora 18.00, la eXperience by Vinexpert, in Pasajul Villacrosse, pentru lansarea oficiala a campaniei “Mandru de Romania”.

Va astept cu carnati de Plescoi, babic, vinuri bune si mare interes.

Sper sincer sa va placa proiectul pe care-l lansam, este vorba, pe scurt, despre crearea unei platforme de comunicare a mesajelor si experientelor pozitive despre Romania. Primul sponsor al campaniei, Val Duna, deja pune la bataie premii importante (si nu doar in vin). Restul va trebui sa-l facem noi. Si avem sansa sa construim impreuna un proiect de mare impact, o premiera in Romania.

Regizorul roman Cristian Mungiu a castigat premiul Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes, pentru pelicula “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”. Performanta lui Mungiu nu are corespondent in filmografia din Romania, doar Liviu Ciulei reusind sa castige premiul pentru cea mai buna regie, in anul 1965, pentru filmul Padurea Spanzuratilor.

Filmul lui Cristi Mungiu va fi prezentat in premiera pentru Romania in cadrul Festivalului International de Film Transilvania (TIFF).

“Este o poveste ceea ce se intampla. Acum un an nici nu visam la acest proiect, acum sase luni nu aveam bani, apoi speram sa ajungem la Cannes indiferent la ce sectiune. Sa fim aici”, a declarat Cristian Mungiu la primirea trofeului. El a multumit juriului si intregii organizari a festivalului pentru ca au acordat o sansa filmului sau.

“Acest Palme d’Or va fi o veste buna pentru toate filmele fara buget prea mare, pentru ca nu e nevoie de multi bani sau de mari vedete pentru a castiga un Palme d’Or”, a mai spus regizorul roman.
Sursa: Hotnews

Via AutoF1:

Sambata dupa-amiaza am trecut prin zona Palatului Parlamentului: surprindere (se circula destul de anevoios pentru ziua si ora respectiva), admiratie (se asfalta cu simtul raspunderii, lucrau absolut toti muncitorii!) si… o mare enervare (se largise considerabil soseaua cu dislocari de spatii verzi). Cam asa arata in weekend “Vodafone Bucharest Challenge – 2007“.

Ceea ce urmeaza, este o constatare, nu cautarea vinovatilor!

Am incercat sa-mi amintesc daca am vazut ceva legat de asta si nu fusese inca “abordat” subiectul in presa (in doua zile a izbucnit scandalul). Si aceasta poveste a respectat “circuitul” informatiei din presa romaneasca, aflata sub dictatura lui “Pentru prima data in Romania”, cu variantele: “O premiera pentru Romania” sau “E prima data cand…” Cu asta a inceput si “Vodafone Bucharest Challange – 2007″. Bun, o data livrata informatia, au fost identificate rapid beneficiile: in primul rand, “imaginea Romaniei” (spune presa), o sosea de Formula 1, cu super-asfalt (edilii) si “wow, Bucurestiul este trecut ca etapa pe site-ul FIA GT, intre Silverstone si Monza…!” (fanii). Nu este rau, dar care este pretul premierei? In acest caz, spatiul verde, care nu se reface in trei zile, cat tine circuitul, ci in ani buni.
Au fost identificate partile bune ale evenimentului, trecem la treaba si… in scurt timp se dovedeste ca lucrurile nu sunt tocmai ce par a fi si incep sa curga dezvaluirile in presa.Aceeasi abordare, spre exemplu, a avut-o presa in privinta UE: super campanie pro UE, fonduri etc. Va amintiti cum toti taranii romani ardeau de nerabdare sa intre in “marea familie”. Dupa ce i s-a indeplinit dorinta, taranul a constatat (tot cu ajutorul presei) ca este distrus de “normele UE”. Dar sa revenim, cred ca presa este lovita de superficialitate – lanseaza subiectul si nu-l mai urmareste, deci nu poate preveni in nici un fel diverse situatii (nu cred ca spatiul vrede a fost “ras” intr-o noapte…). Criteriul cel mai important nu este calitatea informatiei si a scriiturii, ci “sa dam primii!”, astfel incat s-a ajuns ca invitatul unei emisiuni sa-si termine fraza inceputa abia dupa 15-20 de minute, intrerupt fiind de nu-stiu-ce declaratie politica “arzatoare”. La aceasta categorie “primii”, antologica ramane insa “omorarea” lui Silviu Brucan, cand acesta mai respira inca pe patul de spital… 

Pe scurt, vreau Romania cu o imagine buna, vreau circuit, vreau sosele bune, dar nu cu orice pret!

O campanie apolitica pentru consolidarea democratiei organizata de CRSC – scopul este sa-i implice pe tinerii dezinteresati de politica si se doreste a fi un exercitiu democratic. Cert e ca deja au aparut sa apara foarte multe filme amuzante pe Internet – iata unul dintre ele:

Ca sa nu uit, blogul campaniei poate fi accesat aici…

Lenus Cantemir 

N-am mai “patit” o asa surpriza de ceva vreme. Intru la Leonardo cu gandul sa-i cumpar copilului meu ceva de incaltat. Aglomeratie mare – era celebra promotie de 1 si ½ (al doilea produs la jumatate de pret). Ochesc niste ghetute frumusele, dar imi trebuia alt numar. O rog pe una din fetele care se ocupau de sectiunea respectiva si care era intr-un “du-te-vino” continuu, sa-mi caute numarul potrivit. A luat ghetuta, s-a dus in spate, dar nu mai erau decat numere mici, al doilea model, aceeasi poveste. Dialogul nostru fiind intrerupt, in tot aceast timp, de colegele ei: “Maria, imi cauti si mie…, Maria stii unde gasesc pantofii astia?, Maria…” Eram dezamagita un pic si fata imi spune: “Stati putin, merg in spate si va aduc tot ce avem la numarul pe care il vreti”.

Eu, luata pe nepregatite, incerc sa-i explic ca nu toate modelele imi plac. Prea tarziu, deja plecase. Cert este ca in vreo 5 minute s-a intors cu bratele pline de cutii. Ma uit in fiecare dintre ele, dar nimic. As fi cumparat ceva (din jena) pentru deranj… Ii spun ca raman la prima alegere, ii multumesc si… nu se supara! Mai mult, ia ghetuta, ma roaga sa o astept si se intoarce rapid cu o hartiuta: “Uitati numarul de telefon de la magazinul nostru din Militari, sigur mai au, v-am scris si codul…” Si a avut dreptate! Era cu mult peste asteptarile mele. Am iesit din magazin, gandindu-ma la experientele triste cu “Mariile” de la Plaza, care dispareau dupa draperie (cat sa te strambi) si reveneau instantaneu cu invariabilul “nu mai avem”. Mi-am zis ca vreau o Marie de-asta in fiecare magazin. Fac o paranteza. Sigur ati trecut si voi prin experienta gen “magazinul-stana”: magarul sta de-obicei la intrare, apoi “cainii-supraveghetori” care te preiau, imediat de cum ai intrat pe teritoriul lor, cu agasantul “va pot ajuta?” si continua “sa se atina” dupa tine prin tot magazinul. Cea mai urata experienta de acest gen am avut-o acum un an sau doi la un magazin de blugi (firma mare, de alfel). De data asta, un supraveghetor care era umbra mea. Puneam mana pe o pereche de pantaloni, plecam mai departe, tipul la juma’ de metru in urma incepea sa-i netezeasca, sa-i aranjeze – stricasem perfectiunea raftului. Enervata, i-am spus: “Domnule, o sa ma urmaresti asa, prin tot magazinul”? “Asta e politica firmei”, mi-a raspuns. Ce era sa fac? Sa strig inca de la intrare ca vreau perechea a doua de pantaloni, din teancul al treilea, de pe raftul de sus? L-am lasat balta cu politica lui si recunosc ca nici nu am verificat daca au schimbat-o. Asa ca, revin, vreau o Marie care ma lasa sa aleg in tihna ce si cum vreau si apoi, cand am nevoie de ajutor, chiar sa ma ajute!