Sculptura monumentala in carnati de Plescoi, expozitie de portrete fotografice alb-negru cu batranele Eve, pastratoare ale traditiei, in cadrul unei manifestari artistice fara precedent semnate Ghorghe Moisescu, menita sa atraga atentia asupra necesitatii salvarii si promovarii valorilor traditionale romanesti.

Incepand de joi, 20 septembrie 2007, ora 18.30, la Muzeul Taranului Roman din Bucuresti, in Clubul Taranului, are loc expozitia intitulata “Eva a trait la Plescoi”, semnata de sculptorul Adrian Ilfoveanu si fotograful Nicu Ilfoveanu. Manifestarea se doreste un apel la salvarea valorilor traditionale romanesti amenintate de stilul de viata fast-food. Cu ocazia vernisajului se va da citire Proclamatiei de la Plescoi, document programatic al miscarii culturale Revolutia Plescoi.

Autorii au ales-o pe Eva ca subiect central deoarece in zona Plescoi femeile au fost pastratoarele traditiilor. Sculptorul Adrian Ilfoveanu, sedus de materialitatea unica a carnatilor de Plescoi, a ales sa faca din acestia un mijloc de  expresie artistica, demers ce reprezinta o premiera absoluta in plastica romaneasca. Artistul fotograf Nicu Ilfoveanu a imortalizat femeile din Plescoi din mai multe generatii intr-un demers menit sa confirme continuitatea traditiilor. Evenimentul nu ar fi putut fi organizat fara sprijinul generos al prietenilor carnatilor de Plescoi – vinurile Val Duna, sustinator oficial al miscarii culturale “Revolutia Plescoi” si apa minerala Poiana Negri, sustinator al bucatariei traditionale romanesti.

In spatele acestui eveniment extraordinar se afla George Moisescu si Cezar Ioan.

valentin ceafalau

Cand un strain iti spune ca esti urat si prost, o poti lua ca pe o jignire, rautate sau, in cel mai bun caz, ca pe o gluma. Insa, cand cei apropiati tie iti spun asta, atunci esti doar o cauza pierduta.

Avem o tara urata, cu cea mai prosta imagine din Europa (poate Albania sau Serbia cea macinata de razboaie sa fie mai jos ca noi). Si, cel mai rau, este ca ea nu se poate salva. La aceasta concluzie au ajuns participantii unei dezbateri legate de imaginea de tara, organizata in luna iulie, anul trecut, de catre Agentia de Strategii Guvernamentale. Mai trist este faptul ca nimeni nu a reusit sa spuna cu ce ar putea Romania sa “iasa in lume” si sa se faca cunoscuta sau recunoscuta, tinand cont de faptul ca printre participanti s-au aflat reprezentanti ai Guvernului, Presedintiei, institutii de cultura, reprezentanti mass-media, agentii de publicitate.

Autoritatile au stabilit ca este nevoie de un “brand de natiune” si o strategie.
“Brandul de natiune” este mult mai mult decat un nume sau un logo, el este o modalitate eficace de a face afaceri, reprezentand valorile, crezurile si experienta poporului ce-l promoveaza. El insumeaza punctele forte, atuurile care diferentiaza un produs sau serviciu de celelalte existente pe piata. O oportunitate de a face fata concurentei. Cele mai puternice branduri sunt cele care contin mesaje consistente si clare. Brandurile actuale sunt percepute ca entitati vii, cu personalitati aparte. Ele contin povestiri complexe, construite in jurul unui “carlig”, ceva ce stimuleaza consumatorul atunci cand intra in contact cu el. Tari precum Grecia si Turcia folosesc istoria ca modalitate de promovare, Italia, Elvetia si Franta isi stimuleaza clientii prin bucataria proprie, ridicata la rangul de arta, Spania foloseste traditia. Si exemplele, multe de altfel, pot continua.

“Brandul de tara” trebuie sa reprezinte o realitate, ceva care sa marcheze clar si succint ceea ce inseamna poporul roman.

Romania trebuie sa iasa la atac cu lucruri simple, “carlige” precum bucataria romaneasca si vinul. Aceste doua “domenii” ar putea transmite cu usurinta si fara implicatii politice detalii despre istoria, arta si cultura romanilor. Ele nu au nevoie de cuvinte, transmit sentimente. In randul oamenilor civilizati, o astfel de imagine este nepretuita. Nimeni nu vorbeste despre problema minoritatilor din Franta, putini amintesc despre somerii din Italia, insa cati despre vinurile de Bordeaux, Chianti, Champagne, Rioja.
O strategie bine pusa la punct si care sa scoata in evidenta cultura culinara si abilitatile vitivinicole ale romanilor ar trebui sa scoata din scena, pentru o vreme, copii handicapati, cersetorii si cainii maidanezi. Sau nu.

Totodata, acestia (la romani, ma refer) ar trebui sa renunte la comportamentul de haita si la practicile barbare, care siluiesc in clipa de fata toata industria ospitalitatii, de parca ciobanasul resemnat din Miorita s-a transformat in Gingis Han.

Dar ce ne facem cu Dracula?