Mănăstirea Rohia se înalţă în pădurile Maramureşului, în vechea ţară a dacilor liberi. Înălţată pe coama unui deal înalt, acoperit de păduri seculare, mănăstirea îi primeşte pe pelerini după ce aceştia au urcat un kilometru de drum pietruit abrupt. Perdele de sălcii înflorite, parcă poleite cu aur, înfrumuseţează aleile interioare ale mănăstirii. Din aprilie şi până în octombrie, mănăstirea este plină de florile îngrijite cu dragoste de călugări. După regulile monastice bizantine, clopotele răsună la fiecare miez de noapte, spre a strânge la rugăciune călugării. Aceştia se adună în atmosfera misterioasă şi semiîntunecată a bisericii bizantine ridicate în zona cea mai nordică a României.
Mănăstirea are două biserici, una de piatră şi cărămidă, iar alta tradiţională din lemn, construită în stilul maramureşean, cu ţigle de lemn şi cu acoperişul ţuguiat. Casa cu paraclis, Casa de oaspeţi, construită din lemn sau altarul de vară sunt bijuterii arhitecturale. Turiştii pot găsi găzduire chiar la mănăstirea situată într-o poiană care pare un colţ de rai, pierdut în pădurea de stejari şi de fagi, ale cărei clădiri sunt presărate pe un tăpşan cu iarba verde precum smaraldul. Construcţia bisericii mari a început în urmă cu câţiva ani, la cererea episcopului ortodox din Baia Mare, pentru că biserica veche, ridicată la începutul secolului, a devenit neîncăpătoare. Capela săpată în stâncă de la subsolul bisericii adăposteşte iconostasul şi obiectele de cult din biserica dărâmată. Există icoane vechi de sute de ani. Sfinţii reprezentaţi pe aceste icoane au aure confecţionate din metal preţios. Biserica din lemn, situată pe o colină, domină ansamblul de la Rohia. Vizitatorii care vor să ajungă la bisericuţa împodobită cu o adevărată dantelărie din lemn trebuie să parcurgă un drum pavat cu lespezi de piatră, aidoma pelerinilor care urcă Dealul Golgotei la Ierusalim. La intrarea în bisericuţă, pe partea dreaptă, străjuieşte, sculptată în lemn, scena Judecăţii de Apoi, deşi regulile ortodoxe interzic folosirea sculpturilor, în amintirea poruncii bilblice „Să nu îţi faci chip cioplit”. În apropiere de bisericuţă, călugării cresc o adevărată menajerie cu păuni, fazani şi alte păsări frumoase. Cel mai celebru călugăr din mănăstire a fost filosoful Nicolae Steinhardt, un evreu convertit la creştinism în temniţele comuniste. El este considerat drept unul dintre cei mai importanţi filosofi români şi este înmormântat într-un mic cimitir, chiar la intrarea în mănăstire. Nicolae Steinhardt a pus şi bazele bibliotecii de la Rohia, bogată în opere filosofice şi teologice. Nicolae Steinhardt a trăit foarte modest, la Mănăstirea Rohia, într-o chilie austeră, unde s-a rugat şi a scris. Chilia sa îi amintea de celula în care a fost deţinut din motive politice. El a organizat şi biblioteca mănăstirii, care în prezent numărără peste 50 000 de volume. Zona din nordul Transilvaniei, Ţara Lăpuşului, situată la 150 de kilometri depărtare de Cluj, este cunoscută şi pentru celebrul haiduc Pintea. Grigore Pintea, zis şi Pintea Viteazu`, a trăit în secolele XVI-XVIII, în perioada în care nobilii ardeleni luptau împotriva Imperiului Habsburgic. Pintea a fost ofiţer în armata austriacă, dar a abandonat cariera militară şi a ales un trai de mercenar, fapt pentru care a ajuns rapid spaima nobililor din partea locului. Pintea Haiducul a participat activ la acţiunile militare ale momentului. A luptat de partea habsburgilor cu tătarii care năvăliseră în Transilvania, iar mai apoi s-a alăturat, la începutul secolului al XVIII, principelui Francisc Rackozi al II-lea, ultimul conducător independent al Transilvaniei. Pintea ar fi fost ucis de un mercenar plătit de habsburgi, cu un glonţ de argint. Mănăstirea Rohia adăposteşte o statuie din lemn care îl prezintă pe vestitul eroul popular.