Aş vrea să încep spunând că sunt român şi că român fiind, mă consider « buricul pământului ».Dacă n-aş fi român, n-aş fi nimic, pentru că nu aş putea extrapola substanţa spiritului meu la alt neam. Aş vrea să spun că sunt român prin tot ce gândesc, dar încep prin a spune că sunt cetaţean al Republicii Moldova – o ţară atât de frumoasă şi pe care o iubesc atât de mult. În contextul în care ma găsesc acum, cetăţenia ar fi un aspect important – chiar foarte important pentru ca eu, ca şi mii de basarabeni (moldoveni – cum va place mai mult)  avem o dorinţă comună şi această dorinţă se numeşte  CETĂŢENIE ROMÂNĂ.Am venit în România pentru a studia şi pentru a cunoaşte cultura şi tradiţiile româneşti care, deşi nu sunt diferite de cele de la mine din ţară, totuşi sunt altfel, nu doar pentru că românii sărbătoresc Crăciunul pe 25 decembrie, iar noi pe 7 ianuarie, dar pentru că noi, chiar, suntem diferiţi.Am absolvit o facultate şi una foarte interesantă – facultatea de Drept din Iaşi şi la cursul de Drept Constituţional am citit că cetăţenia este legătura juridică care se stabileşte între o persoană şi un stat. Mă întreb oare dacă atitudinea mea şi comportamentul alături de dorinţele mele nu dovedesc că am o legatură cu România şi încă una foarte durabilă ?Acum sunt la master şi sunt în căutare de muncă în România pentru că mie aici îmi place, doar că am nevoie de cetăţenie.Oare nu am demonstrat eu suficient interes şi dorinţă de a stabili această legătura cu România sau trebuie să obţin toate actele prin care să dovedesc că bunicul meu s-a născut pe teritoriul României? De ce oare atâta birocraţie? De ce oare atătea dovezi ? Oare nu vorbesc  româna suficient de bine?M-am născut în Moldova şi sunt mândră de asta, dar acum am ajuns în România şi aici vreau să îmi construiesc un viitor dar nu pot pentru că domeniul în care doresc să profesez am nevoie în mod obligatoriu de cetăţenie română. Nu ştiu cât va dura până o voi obţine ca să pot fi avocat aşa cum îmi doresc de mică. Îmi doresc să fiu avocat român şi punct.Nu voi renunţa la acest vis doar pentru ca România nu mă vrea.Poate colegii mei au ales să se întoarca acasă în Moldova să fie avocaţi acolo, dar eu vreau aici în România, de ce oare Romania nu îmi acorda acest drept? Moldova şi România au fost odată surori, dar se pare că acum au devenit amice ca să nu spun potenţiale concurente pentru că Moldova nu e în Uniunea Europeană, ba mai mult, încă mai este melancolică după Uniunea Sovietică (sau cel puţin aşa o văd eu), iar România are viziuni occidentale.Oare cu ce am greşit în faţa lui Dumnezeu că îmi doresc să profesez în România şi trebuie să aştept încă nu ştiu cât timp ca să fiu român, e alegerea mea să rămân în  România şi chiar daca îmi va fi greu vreau să fiu român şi nu doar pentru a fi european cu toate drepturile şi obligaţiile, dar vreau să fiu român pentru că asta sunt, doar că fără  buletin românesc.Sunt sigură că mulţi basarabeni gândesc acelaşi lucru doar că nu au posibilitatea să se exprime, iar eu am ales să scriu acest articol tocmai pentru că sunt foarte revoltată şi vreau ca visul meu  să devină realitate cât mai repede.Am depus de curând dosarul pentru dobândirea cetăţeniei şi cei de la Direcţia Cetăţenie mi-au promis că până în noiembrie 2008 voi avea cetăţenie românească pentru că există comisii care asigură urgentarea procesului acordarea acesteia. Aştept să o văd şi pe asta ca să strig cu glas tare – sunt român şi eu pentru că am cetăţenie şi nu pentru că (doar) gândesc româneşte.

Natalia Stefanita

alte articole interesante:

• Feabiulous spirit: cum se defineste prostia?
• Locomotivele CFR in simulatorul de trenuri al Microsoft
• Babi Minune – Made In Romania
• Fiero di essere Romeno
• Reclame romanesti premiate in SUA
• Gheorghe Zamfir – geniul muzical de renume mondial
• Romania, facuta tandari in presa internationala
• Cel mai vizionat clip despre Romania pe YouTube!
• Dan Balan cucereste America
• 13-15 iunie 1990… remember?